Sculaţi, sculaţi Boieri mari, că vă vin colindători!

Cine nu a cântat măcar o colindă de Crăciun?

Cui nu i-a îngheţat nasul şi n-a făcut ţurţuri la poalele cojocelului în timp ce escalada toiene şi se lua de piept cu Moş Ger numai ca să poarte sub ferestre vestea Naşterii, acela degeaba a fost copilcolindatori-maramures1

De Craciunul copilariei mele totul în jur se schimba. Aerul se umplea de miresme dumnezeieşti, casele se îmbrăcau în straie de sărbătoare, oamenii îşi deschideau poarta inimii, lăsând bucuria Naşterii să intre ca o căldură dătătoare de viaţă.

În săptămâna Crăciunul se întâmpla o neînţeleasă metamorfoză: zăpada parcă devenea mai alba, soarele mai splendid, cerul mai strălucitor, aerul mai dulce, gerul mai milos, iar oamenii mai buni.

Ce Feerie! Ce Minune! Ce spectacol era Crăciunul!

În săptămâna de Crăciun mahalalele se umpleau de guviţăitul disperat al puceilor ce-şi dădeau ultima suflare. Pe ici pe colo din ogrăzi răzbătea glasul covoarelor ce se îndoiau sub lovitura zdravăna a paletei, ca mai apoi să se odihnească sub săruturile reci ale zăpadei purificatoare. După zile de post şi smerenie era rândul ca nu doar sufletul să fie curăţat ci şi casa. Gospodinle umpleau sârmele de uscat rufe cu perdele şi albituri, ce erau lasate pe mâinile lui Moş Ger să le înălbească şi să le inmiresmeze  cu parfumul iernii. Nici un fir de colb nu cunoştea mila, nici o pânză de păianjen nu rămânea să spânzure prin colţuri. Casa era dezbrăcată şi îmbrăcată cu aceleaşi haine, dar părcă de Crăciun erau mai noi şi mai frumoase.

masa-de-craciun-640x397

 Afară mirosea a iarna, a zăpadă şi a pâine abia scoasă din cuptor. Mamele trăgeau de la naftalina cele mai speciale reţete de prăjituri şi biscuiţi, şi te lua cu ameţeală când treceai prin dreptul unei case în care biscuiţii cu zahăr pudră, halva cu nucă sau dulceaţă din petale de trandafir işi împrăştiau mieroase parfumul. Ne lăsau gurile apă şi pândeam că mâţa la ulcica de smântâna masa pe care se odihnea învârtita cu miez de nucă şi dulceaţă de zmeură.

Pentru noi copii începea adevărata bucurie. Mâncam şorici că nu ne ajungea un an întreg sa ne lecuim de limbrici. Ne ghiftuiam cu biscuiţi, iar cei mai iscuşiti îşi testau asiduu abilităţile investigative. Intuiţia că mama a ascuns pe undeva bomboane şi ciocolote nu ne dădea pace. Fiecare centimetru de casa era perchezitionat, iar conştiinţa noastră era greu pusă la încercare când, în fârşit,găseam punga cu bunătăţi. „hai una… şi încă una, asta gata, e ultima, restul nu le atingem” şi tot aşa până ce punga rămânea goală. Şi tare ne era ciudă că mama nu ştia să le ascundă mai bine, să salveze bomboanele de la pierzanie iar pe noi de statul cu mâinile în sus la ungher. Nu ştiu cum făcea mama, dar chiar dacă prădam punga cu caramele, ea tot avea „Lamîiţe”, „Chiţ-Chiţ” şi „Baton” să pună pe masă de sărbătoare şi să împartă colindătorilor. Erau timpuri grele, părinţii nu-şi permiteau să ne cumpere bomboane, iar noi ne îndulceam cu zahăr ars, sau fulgi de porumb.

Parcă simt şi acum forfota din ograda noastră. Fiecare avea însărcinări bine determinate. Fraţii trebăluiau pe afară: cureţenie în ogradă şi prin ocoale. Gâştele şi raţele mâncau pe săturate, paiele din coteţul găinilor erau schimbate. Iar godăcelul se fălea în noua lui coştireaţă, incoştinet că peste un an va avea aceeaşi soartă ca şi predecesorul său. În timp ce fraţii făceau ţurţuri pe la poalele cojoacelor, eu trebăluiam cu mama prin bucărie.  Pe plită o oală mare desăvârşea minunea de răcitură. În tigaie pârjoalele şi cârnaţii se întreceau în sforăituri. După săptămâni de post cu fasole şi borş de varză, mirosul de cârnaţi copţi şi pârjoale ne făcea să leşinăm de poftă. Degeaba ne mustra mama şi ne îndemna să avem răbdare până mâine, degeaba păzea ea bucătăria ca ochii din cap, căci tot găseam o cale să şterpelim măcar un cârnaţ. Niciodată mătura noastră nu a zburat mai mult ca în Ajun de Crăciun. Şi vai de cel ce nu era iute de picior. Numai ce se trezea îmbrăţişat de  cucoana mătură, sărutările căreia le simţea săptămâni intregi.

Printre găteli şi treburi nu uitam să ne dregem glasurile şi să repetăm colindele.

În casă mirosea a brad şi tămâie. Candela ardea în dreptul icoanei cu Mântuitorul, lemnele trosneau în sobă, vântul se hârjonea printre braţele dezgolite ale nucului din ogradă.  Geamurile erau înfrumuseţate cu picturile lui Moş Ger pe dinafară şi cu fulgi de hîrtie pe dinăuntru.  Mama ne îndemna să mergem la culcare că de altfel nu mai trece moş Crăciun.  Moşul era sărac şi noi nu-i ceream mai nimic. Dimineaţa eram bucuroşi să găsim sub brăduţ mere, nuci, caramele, câte o ciocolata, iar dacă printre aceste bunătăţi se ascundea şi o portocală ne consideram cei mai norocoşi din lumea. Portocala trebuia împărţită cu ceilalţi copii din mahala, care nu au avut noroc. Chiar dacă riscai să-ţi rămâna doar o jumătate de felie de portocală numai gândul că ai fericit şi pe alţii te făcea să te simţi mândru. Aşa funcţiona solidaritatea între picii generaţiei mele. Până şi coaja de portocala era împărţită la fiecare. O tineam în buzunare să ne miroase mâinile a Ţările Calde, căci aşa ne închipuiam noi că miroseau pământurile unde creşte această minune exotică.

În dimineaţa de Crăciun drumurile se umpleau cu grupuri de copii care colindau din casă în casă, anunţând Naşterea lui Hristos. Ne plăcea să mergem cu colinda. Şi nici cel mai năprasnic ger, sau cele mai înalte troiene nu ne împiedicau să ne strecurăm pe sub ferestre şi să glăsuim un „Leru-i ler”, „Domn, Domn să-nălţăm” sau „ Sculaţi, sculaţi boieri mari”. Cu cât colinda era mai frumoasă, cu atât trăistuţele noastre se umpleau mai repede cu dulciuri si biscuiti. Nu primeam doar dulciuri. Din toată sărăcia acelor timpuri, stăpânii casei binecuvântate de glasurile îngereşti ale copiilor mai strecurau şi câte un bănuţ  doi.

Când ultima colindă  era spusă, ultimul „ rămâi gazdă sănătoasă, noi plecăm la altă casă” era rostit, ne acioam pe acasă, lăsându-ne mângâiaţi şi sărutaţi de lumina şi căldura focului din sobă. După ce sângele se dezmorţea, începeam să numărăm bănuţii şi bomboanele. Nicioadă în an nu mai vedeam atâtea bomboane ca în ziua de Crăciun. Câştigam atâtea bunătăţi că ar fi trebuit să ne ajungă să ne îndulcim sufleţelele luni întregi. Dar eu am doi fraţi gurmanzi.  Aşa că bomboanele mele îşi desăvârşeau misiunea cam într-o săptămână.

Când soarele se retrăgea la culcare, iar ziua se îngâna cu noaptea venea timpul celor mari să preaslăvească Naşterea Domnului.  Aerul se umplea de minuatul „ Trei Crai de la Răsărit”. Glasuri de bărbaţi şi femei (taţii şi mamele noastre) se împleteau într-o cântare, parcă ruptă din grădinile Edenului. Era atâta farmec şi minune în jur, că vroiam să am braţele atât de lungi, încât să pot cuprinde şi stânge la piept tot meleagul meu.  „ Raiule, Grădină dulce/ Eu de-aici nu m-aş mai duce/ De mireasma florilor,/ De cântatul păsărilor…

Acum dacă stau să mă gândesc Craciunul copilăiei mele era, parcă mai frumos, mai plin de semnificaţie. Generaţia anilor 80, încă nu era convertită de inovaţiile tehnologice, globalizarea nu era atât de pronunţată, iar cultura şi tradiţia încă mai păstra acea nuanţă de autentic şi stămoşesc. Eram mai săraci la trup, dar mai bogaţi la suflet.  Inocenţa noastră nu era coruptă de intenţiile comerciale ale marilor producătorilor de jucării şi tehnologii ce ne invadează cu publicitate şi reclame. Acum Moş Craciun vine pe la case cu Play Station, Ipod, Iphone, sau Overboarduri. Acum umblăm ca bezmeticii prin centre comerciale că să cumpărăm cadouri, să încărcăm mesele până la refuz. Toate astea- când ar ajunge de fapt să ne deschidem inimile şi să devenim mai buni.

Crăciun fericit tuturor!

Sursa foto: http://www.blog.mamicamea.ro

                        http://www.pressalert.ro/

Advertisements

About Vioara

Tînără, frumoasă şi căsătorită
This entry was posted in Copilarie, dulce papadie and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s