Am “tăiat” limba mamei-soacre

Limba-soacrei-415x260Când aud femei spunând că soacrele lor sunt ca pâinica caldă, bune şi iubitoare, că le sunt ca a doua mamă, mă apucă o stare de gelozie totală. Soacra mea este exact opusul. Între noi doua s-a instaurat un război rece chiar din prima clipă când i-am păşit pragul. Îmi dăduse nu o listă, ci un manual de conduită, cu reguli şi obligatii, punându-mă imediat la curent că trebuie să fac mari eforturi şi să fiu “cuminte”, dacă vreau să fac parte din familia lor.

Şi vrând nevrând între noi a început o adevărată luptă mută. Doamne fereşte, nu-i ziceam nimic ei şi nici ea mie, în schimb îi ziceam sotului:” vezi ca mam-ta…” , “vezi că nevastă-ta …”.

Cel care avea de suferit din toată treaba asta era sotul. Cele două femei pe care el leiubea cel mai mult s-ar fi înnecat într-o lingură de apă, daca ar fi putut. Cum să facă şi varza să stea frumos în grădină, şi capra cuminte în ocol, şi lupul sătul după gard? Să-l pun să alegă între noi două nu era corect şi nici moral.  Ceva trebuia de schimbat. Şi am schimbat. Pe soacră. După ce am citit sute de pagini despre psihologia soacrelor, am ideat un plan de actiuni în vederea “înmuierii” socritei.

“Dă-i Cezarului ce-i a Cezarului”.  Şi eu i-am dat…soacrei, moneda cu care mă plătise.

-Of, doamne, da femei-ta nu mă sună deloc. Să mă  întrebe şi fac, daca-s vie, numai pe mă-sa o sună! Îi reproşa ei sotului ori de câte ori îl suna.

Aşa că am început s-o sun ca şi pe mama. De două ori pe zi. Dimineata şi seara. La 06:00 ,înainte să intru la servici si la 24:00  când terminam toată treaba şi mă pregăteam de somn.

-Da ce s-a întâmplat de mă suni aşa de dimineata?

-Da nimic, am vrut doar să vad dacă sunteti bine, c-apoi intru la muncă şi nu pot să vă sun.

-Of, doamne, şi eu am crezut că s-o întâmplat ceva rău, respiră uşurată mama-soacră.

C-am o săptămână a trebuit să o sun şi socrita mea s-a dat bătută.

-Ei, dacă nu ne poti suna în orare normale, nu te deranja, că ştii, tat-tu încă doarme, şi zinganitul telefonului îl trezeşte, ş’ap devine nervos…

Uraa 1:0 îmi zic eu  în mintea mea. 

Planul doi:

-Da femei-ta numai la ma-sa se duce, la mine deloc, se arătă deranjată mama-soacra când îmi petrecepeam weekend-urile la mama la tară.

Şi am început să schimb destinatia. În fiecare vineri seară se pomenea mama-soacră cu nora şi nepotii la poartă.

-Vai de mine, da de ce nu m-ati sunat să mă preîntâmpinati că veniti? Iaca, m-ati prins cu casă dezordonată, faceam şi ceva de mâncare…

-D’ap noi ce am venit sa vedem cum tii matale casa, lasă că nişte brânză şi roşii ai să gaseşti să ne pui pe masă.

Stăteam pâna duminică seara. Copiii şotiosi, numai năzbâtii, cred că la plecarea noastră soacra îşi făcea cruce cu amândouă mâini.

-Da nu ne dai nică bunişor să luăm la Chişinău? Că bunica cealaltă ne dă de toate şi bomboane şi bastonaşi, şi lapte, brânză, smântână, se aratau nepotii indignati.

-Aoleu de mine, iaca nu mi-o dat prin cap să vă pună bunica ceva în geantă!

Trei luni şi s-o dat bătută mama-soacră, din nou.

-De ce, mai băiete, duceti copiii pe vacantă numai la cuscra? Ce, la ea e cicea, da la mine caca?

Şi în vara următoare copiii mei au primit viză turistică la bunica din Cimişlia. De data asta i-am făcut eu un manual, de îngrijire a nepotilor. Şi mamei îi faceam un caietel cu orarul meselor, regim de somn, diete, chiar dacă ştiam că nu avea să-l deschidă niciodată.

La nicio lună mă sună mama-soacra:

-Vino şi ia copii, că tare îs năzbâtioşi. Fugăresc toată ziua ratele şi puii. Se bagă la câine. Ieri cea mică mi-o gâtuit trei pui, cel mare mai n-o dat foc la şopronul cu lemne. Am mult de lucru şi nu am timp să stau numai după ei.

Soacra a capitulat. Dar pentru mine asta nu a fost o victorie, ci o lectie. Am înteles ca mama soacră nutrea un sentiment de gelozie fată de relatia mea cu fiul ei.  Nu a trebuit decât să- i demonstrez că nu sunt o rivală şi că-i vreu binele fiului ei. Şi ea început să mă vadă ca un membru a familiei lor, dar nu ca o răpitoare de fii.

Relatia mea cu mama-soacră nu este perfectă, dar macar nu îl mai tachinăm pe fiul ei, iar atunci când ne întâlnim reuşim să găsim limbaj comun. De la soacra mea am învatat cum ar trebui să mă comport când va veni timpul să-mi iau statut de soacra. Pâna atunci învăt şi experimentez.

Advertisements

About Vioara

Tînără, frumoasă şi căsătorită
This entry was posted in sărut femeie mîina ta and tagged , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Am “tăiat” limba mamei-soacre

  1. Ina says:

    Citind despre soacra, m-am distrat copios, gandindu-ma la soacra mea. Bine ca-i la distanta 🙂

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s