Curva satului

(Povestea unei femei care mi-a marcat viaţa.)

Să fii curva satului nu-i uşor, m-ai ales, când ,te fapt, nu eşti. Mi-am luat statut de „curvă” pe la sfârşitul anilor ‘80 când am venit la părinţii să-i anunţ că am decis să divorţez.  Cu trei copii mizam mult pe ajutorul lor, pur ştiind că s-ar putea să nu sară în sus de bucurie. De fapt nici nu au sărit, mama era cât pe ce să intre într-un stop cardiac, iar tata a scăpat paharul din mână şi a devenit alb ca varul.amor

Tu ce, te-i tâmpit, femeie hăi?! Dă-ţi o palmă peste faţă şi te spală cu apă rece, a răcnit mama, devind aproape stocojie pe paţă.

Tata nu a zis nimic.

Şi ce-o să zică lumea? Of, doamne păcăţele mele… Cum am să mă duc eu la biserică? Toate femeile o să se uite la mine!

-Credeam că te duci la biserică să te rogi?! I-am replicat, pregătindu-mă pentru o lungă şedinţă de „moralitate” şi spălare de creier.

Ce ruşine! Şi cum să ies la târg să mă uit în ochii oamenilor.  Offff, o să mă arate lumea cu degetul. Am crescut o curvă a satului!!!

-Ai crescut o victimă a unor ideologii, care reduc statutul femei până la sclavie. Dacă pentru a fi fericită şi liberă trebuie să devin o curvă, atunci aşa o să fac!

Tata nu zicea nimic. Ce mai putea să zică. Zicea mama şi pentru el.

Şi cum te gândeşti să creşti copiii, unde o să te duci?

Credeam că o să mă primească să stau la ei, dar am înţeles că mama nu ar fi putut conveţui cu o „curvă”. Se pare că pentru ea părerea babelor de la biserică era mai importantă decât fericirea mea. Că bătută şi fugărită de preaiubitul lor ginere nu de puţine ori am fost. Ce să-i faci, se trage din oameni gospodari, de vază, mama era mândră că şi-a măritat fata după fiul preşedintelui de colhoz. Cât despre maltratările şi bătăile pe care le sufeream, părinţii le considerau ofrandă vieţii conjugale.  Vrei să fii respectată, să ţi se dea bună ziua? Taci şi rabdă!

Cum o să trăieşi?! Vor veni toţi beţivii şi vădăoii şi curvarii să-ţi ceară un colţ de pi..ă. Of, şi o să te mai flocăiască femeile satului. Şi copiii o să-ţi crească nişte destrăbălaţi! Ce exemplu îi dai fetei tale?! Când o să te duci pe la nunţi cumătrii o să fii fără pereche, luată de toţi în râs. Acesta ţi-i destinul, nu ai ce să-i faci, ce ţi-i scris în frunte ţi-i pus!

  • Este cea mai mare minciună să crezi că destinul poate să controleze cursul existenţei. Sau asta se întâmplă când pierdem controlul asupra propriei vieţi. Dacă acesta este destinul care mi-a fost scris, atunci vreau să-l schimb.

Toată discuţia cu părinţii mei m-a facut să dispreţuiesc şi mai mult vremurile în care trăiam. M-a luat o stare de groază şi greaţă când m-am gândit că s-ar putea să devin ca şi mama. O sclavă, fără drept de apel şi  dependenţă de un bărbat cu drept de viaţă şi de moarte asupra mea. Nu puteam să îi acuz, chiar mi se făcuse milă de ei şi de falsele valori în care credeu, de frica de a sparge stereotipurile şi de a urma strigătul inimii.

Şi am divorţat. Am ridicat capul sus şi am pus stăpânire pe viaţa mea. Aveam trei copii. Să-mi plâng de milă şi să mă vaicăt nu am avut timp. Mi-am răsuflecat mâinicile şi am început să fac curăţenie în viaţa mea.

Ultimele cuvintele ale soţului au fost: „Sa nu crezi că tu o să umbli cu curvăritul şi eu o să îţi întreţin copchiii!!!”

Nici nu a trebuit. Mi i-am întreţinut şi singură. Nu i-am cerut nici un vârf de ac. „Dumnezeu nu bate cu bătul” zice o vorbă mai veche. Şi în cazul meu nu a bătut. La 60 de ani, tatăl copiilor mei, cel care nu i-a mai considerat copiii lui după ce mi-am luat atributul de „curvă” muri de cancer la gât. Şi nu l-a lăsat Moartea să-şi dea sufletul până nu şi-a cerut iertare de la fiii abandonaţi. A plâns ca un copil, dar ce folos. Prea tîrziu.

Cum era viaţa mea de femeie măritată? Un iad. Violată de propriul soţ şi apoi trimisă la avort, batută cu regularitate. Dacă doamne fereşte , borşul nu era destul de cald zburau străchinile în toate direcţiile. Copii nici nu respirau. O faceam pe servitoarea ori de câte ori casa se umplea de fiii colhoznicilor, cărând bautură şi făcând mâncare. Mâncare nu era niciodată bună, apa nu era niciodată limpede, copiii nu erau niciodată cuminţi, nimic nu era cum vroia barbatul care îmi jurase credinţă „până când moartea ne va despărţi”.

Decât să port o pereche de colanţi cârpiţi, cu găuri, cu firul tras, doar ca să plac opiniei publice, i-am aruncat şi am umblat cu picioarele goale. Nu-i place lumii? Ei, şi ce mă interesează. În fond nu eram cu nimic mai prejos decât “Doamnele” satului care se tot şoşoteau în urma mea. Îmi era milă de toţi. Cît de îngust era conceptul lor de fericire.

Cum este viaţa mea acum? În patul meu nu au pus piciorul decât doi bărbaţi. Si aceştia sunt fii mei, care se cocoleau sub plapuma mamei când afară tuna şi ploua şi erau speriaţi. Fata mea nu e destrăbălată. A terminat o Facultate şi îşi vede liniştită de viaţa ei, crescându-şi copii în spiritul fericirii şi al libertăţii alături de un soţ minunat. La biserică nu m-am dus, cred că m-am dus la Dumnezeu. Nici la nunţi şi cumătrii nu am fost, doar dacă nu era stric necesară prezenţa mea. M-am culcat la miezul nopţii şi m-am trezit  înainte de răsăritul soarelui. Am muncit cât m-au ţinut puterile şi nu m-am plâns. Mi-am cumpărat o casă, iar fii mei au facut cele mai bune faculţăţi. Şi nu, nu am fost o curvă, Mai degrabă o femeie puternică, cu simţul demnităţii.

Acum dacă stau să mă gândesc nu pot decât să-i fiu recunoscătoare ex-ului. Datorită lui eu m-am redescoperit pe mine însămi. Datorită lui am înţeles cum trebuie trăită fericirea şi cât sunt de puternică. Greutăţile vieţii nu sunt decît o încercare a tăriei de caracter. Şi da, pot spune cu toată tăria şi mândria că sunt o femeie fericită. Cu trei copii şi cinci nepoţi.

Unicul lucru pe care îl regret este că am pierdut 10 ani în faţă unei uşi, fiindu-mi frică s-o deschid. Dar cum se mai zice: „Mai bine mai tîrziu decât niciodată”.

Advertisements

About Vioara

Tînără, frumoasă şi căsătorită
This entry was posted in sărut femeie mîina ta and tagged , , . Bookmark the permalink.

22 Responses to Curva satului

  1. Nina HB says:

    foarte frumos!!!

    Liked by 1 person

  2. Alina says:

    Frumos scris dar asa tip de experiente naste frica in femei, frica ca urmatorul o sa faca acelasi lucru. Orice femeie are nevoie de un barbat alaturi, pentru asta si suntem in lumea asta, sa fim in doi cu cineva, nu singuri pe viata.

    Eu nu cred cind femeile zic “eu sunt puternica, independenta, am cariera mea sau am acumulat singura tot ce am si n-am nevoie de un barbat alaturi pentru ca pot sa fac totul singura” – asa tip de femei sunt din contra, prea slabe. Si frica ca urmatorul o sa fie ca ex-ul e din cauza lipsei puterii de selectie. Nu toti barbatii sunt la fel, sunt si din cei grijulii si iubitori, si din cei care nu se uita la gura satului ca iata.. traieste cu o divortata cu 3 copii. Probabil personajul de mai sus, i-a ignorat pe toti cei care probabil vroiau sa construiasca pace sub acelasi acoperi cu ea, si pe cei rai dar si pe cei buni.

    Liked by 2 people

    • Vioara says:

      Aşa este, poate eroina i-a ignorat şi pe cei răi, şi pe cei buni. Dar o data ce te-ai fript mai pui mâna în foc a doua oară? Sunt sigură că dacă viaţa i-ar fi pus în cale un bărbat iubitor, gata să-şi asume responsabilitatea creşterii a trei copii nu ar fi ratat această şansă. O victimă a violenţei din partea bărbatului nu poate fi comparată cu o luptătoare pentru emanciparea feminină. Prima se descurcă cum poate şi se apără cu instrumentele care i le oferă viaţa, a doua încearcă să demonstreze societăţii că femeile reuşesc să egaleze bărbaţii în capacităţi.

      Liked by 1 person

      • olga says:

        Vioara, nu trebuie sa demonstram ca avem capacitati egale cu barbatii, santem oameni egali si avem exact aceleasi capacitati, e gandire invechita, comunista sa credem ca barbatii sant mai puternici sau mai capabili decat femeile, avem exact aceleasi calitati si capacitati doar trebuie sa le dezvoltam! Din acest motiv barbatii abuzeaza pt ca stiu ca femeile se tem de singuratate si sant dependente de ei, si mai au si ideile astea stupide ca sant mai inferioare, cu o femeie independenta si increzuta foarte putini barbati o sa aiba curaj sa se cupleze, lor le plac mai prostute si nesigure pe ele! cat despre eroina din articol ea e o luptatoare, a fost victima insa s-a motivat si si-a continuat drumul independent, mergand contra unui sat intreg, si datorita femeilor ca dansa care erau foarte putine in acele timpuri, acum noi avem mai multa libertate si independenta, ea la timpul ei a fost o revolutionara care sant sigura a dat exemplu si altor femei maltratate. Orice femeie care are puterea sa se ridice si sa puna capat violentei e o LUPTATOARE!

        Liked by 1 person

    • Veronica says:

      cand sunt la mijloc 3 copii e greu sa alegi un barbat pentru tine. El ar putea sa o iubeasca pe ea dar nu se stie daca el ar putea sa iubeasca si 3 copii si daca si cei 3 copii ar putea sa-l iubeasca. problema e mult mai complexa decat pare.

      Liked by 1 person

      • Vioara says:

        Asa este lucrurile se complica, cand copiii sunt la mijloc. Putini sunt barbatii care si-ar lua o asemenea responsabilitate, ca sa nu zic ca sunt pe cale de disparitie

        Like

    • iulia says:

      draga Alina, trebuie sa te dezamagesc, exista femei independente, puternice care sant in stare sa faca totul singure, in special dupa o experienta proasta traita cu un barbat, ele pot obtine totul fara sa ingenuncheze… ele nu sant slabe cum zici tu ele sant puternice pt ca au curajul sa se ridice si sa-si traiasca viata independent. Femeile puternice n-o sa planga niciodata dupa un umar de sprijin al barbatilor, ci doar acei demni care inteleg ca ea se descurca de minune o vor iubi si respecta pt cine este. Imi pare ff rau sa vad ca in zilele noastre mai sant fete care cred ca fara barbati nu se poate, si care sant gata sa rabde orice numai sa mearga la brat cu un barbat, numai ca sa arate ca iaca sant si eu in rand cu lumea…

      Liked by 1 person

  3. Mihai says:

    Prea poetic textul. E evident ca nu e felul in care se exprima o femeie de 60+ de ani. Imi pare o simpla nascocire. Felul cum aceasta poveste a ajuns sa fie scrisa pe blog ar ajuta sa stearga din suspiciuni.

    Like

    • Vioara says:

      Ce suspiciuni Mihai?
      Si nu e o nascocire, ai un simt bun, nu sunt eu femeia despre care vorbesc in aceasta istorioara, este mama mea. Deci pot sa zic ca am trait evenimentele cu aceiasi intensitate. Pe post de copil abandonat pot sa zic ca si copiii sunt victime ale prejudecatilor. In timp eroina a reusit sa se faca respectata in acel sat, devenind exemplu si pentru alte femei, care au spus stop unui sot violent, unei gandiri defecte si au luat-o de la capat.

      Like

  4. flora says:

    Fetelor, aveti dreptate e un articol frumos scris. Poate adevarat sau nu, ca multe alte povesti ce apar ca sa fie scrise, dar ce e mai important si ceea ce incearca sa scoata in evidenta este ca …. nimic nu e mai important decat libertatea sinelui, a fi liber chiar si cand esti căsătorit inseamna sa traiesti. Daca acest lucru e ingradit de un cerificat, un personaj ce se vrea a fi numit sot, cu drept de posesie pe tine ca pe o tarla de grau sau ce o mai fi pe acolo, atunci esti un mort viu. Nu apartinem nimanui decat prin vointa proprie, la noi sub semnul iubirii sau asa zisei iubiri la prima vedere si simtire sau impunere in alte parti ale lumii traim alaturi de cineva care se vrea stapan pe cel ce ii devine sotie sau sot. Intr.un mariaj trebuie sa existe libertate de care sa beneficieze ambii parteneri, nu esti sclavul nimanui si o casatorie nu e puscarie unde vrei nu vrei esti obligat sa iti ispasesti detentia pe viata. Casatoria este comuniunea a doua suflete care inteleg adevaratele valori a convietuirii impreuna cu certificat sau fără. A te rupe de o experienra ce iti devasteaza sufletul si pe care unii zic ca trebuie sa o experimentezi ca sa inveti pe viitor ca nimic nu e intamplator si nu degeaba stam pe langa unii oameni si le permitem sa intre in viata noastra, e un pas spre progresul vietii tale. Dragele mele a alege sa fii fericita si in armonie cu sufletul tau fara sa atarni de cineva ca sa ai o eticheta si sa nu te vorbeasca vecinii, e o conceptie invechita transmisa din generatiei in generatie. Frica de a nu fi vorbit pe la spate si de a poza in o persoana onorabila doar ca porti o verigheta e atat de falsa uneori. Verigheta si onoarea sufletului sunt 2 lucruri total diferite. A nu mai dori sa ai alaturi de tine pe cineva dupa, nu e lașitate in urma esecului, care de fapt nu e esec, e o experienta pe care ai ales sa o duci in timp dupa cat ai crezut Tu / El, cel/ cea casatorit(a). Daca intr.o relatie nu esti Tu cel din inaintea căsătoriei atunci nu esti unde trebuie. Din acest motiv nu au unii curajul sa isi recapete libertatea, pentru ca nu au stiut de la inceput ce inseamna sa ai sufletul liber sa sa traiesti frumos. Dupa un divort cei mai multi se simt devastati, unii nu concep sa fie dati deoparte din falsa impresie ca ei sunt nevinovati si sunt rodul nedreptăților, fals. Toti gresim in multe feluri, chiar de la inceput cand facem alegerea, restul e doar rezultatul acestor alegeri. Aveti curajul sa va cunoasteti, sa fiti fericiti cu voi insiva si apoi alaturi de cineva, nimeni nu iti poate oferi fericirea pe care o cauti atat timp cat sufletul tau plange si nu stie sa fie fericit. Daca ai sufletul plin de iubire, in tot ce faci vei radia, si astfel nu vei putea sta alaturi de umbre.

    Liked by 1 person

    • Vioara says:

      “Verigheta si onoarea sufletului sunt 2 lucruri total diferite”
      Ca bine ai zis-o Flora. Pacat ca nu toti atribuie onoarei sufletului intelesul cuvenit. Punand acces pe importanta unei verighete pe un deget.

      Like

  5. raluca says:

    Respect. Ai fost o curajoasa si o luptatoare. Lumea are nevoie de femei ca tine

    Liked by 1 person

    • Vioara says:

      Merci, Raluca, iar eu am nevoie de cititoare ca voi, care duc mai departe mesajul pe care vreau sa-l promovez. Acela de a fi libera si stapane pe propriile vieti

      Like

  6. Miron Carmen says:

    Buna seara!! Din pacate statutul femeii divortate nu s-a schimbat deloc in Romania!! Subscriu la comentariul lui Flora!! Cand iubesti nu trebuie sa suferi!! Cand iubesti exista doar lacrimi de fericire!! Semeneaza o divortata!!

    Liked by 1 person

    • Vioara says:

      Vor trebui secole, probabil pana vom reusi sa restabilim statutul femeii in societate si familie. Acel statut pe care barbatii au avut grija sa il submineze profitand de sensibilitatea femeilor si de rolul lor reproductiv. Mizez pe generatiile tinere de femei, sa continuie lupta pe care predecesoarele au pornit-o atat impotriva unei societate care reduce rolul femeii la nascatoare de copii si facatoare de mancare, dar si impotriva etichetelor pe care de multe ori chiar noi femeile le lipim pe spatele unei divortate.Carmen, respect si sa ai numai succes

      Like

  7. Cristina Diaconu says:

    Buna Vioara.In aceeasi situatie ca a ta am fost si eu.Am fost casatorita 9 ani cu omul nepotrivit cu probleme de alcool.Familia mea(parintii si 4 fete), in 1999 ne-am mutat in satul parintesc al mamei mele din motive financiare.Numai tata mai lucra ca miner pt ca mai avea un an si apoi putea iesi la pensie.Eu si mama am lucrat intr-o fabrica de mobila.Venind de la oras la varsta de 20 ani intr-un sat cu o mentalitate mediocra de acu sute de ani,ne-a fost putin greu sa ne acomodam.De la inceput am fost vazuti cu ochi buni chiar dc mama mea s-a nascut si crescut acolo.In acelasi ani de Craciun mi-am intalnit asa zisa jumatate.Toti spuneau e vremea sa te mariti ca mai tarziu nimeni nu te mai vrea.Parintii mei nu fusesera de acord cu decizia de a ma marita si au avut motive de ce.Mai tarziu acele motive au iesit la iveala.In 2001 ne-am casatorit si din aceasta au rezultat 3 copiii(2fete si un baiat) si un avort.El avea probleme cu alcoolul,nu avea servici si locuiam in aceeasi ograda cu socrii.Din prima zi dupa nunta am fost palmuita pt ca plecasem acasa fara el de la localul unde am facut nunta.Am fost batjocorita,umilita,batuta si violata de el.Socrii si ei nu m-au placut de la inceput, dar m-au acceptat pt ca familia mea avea destul teren agricol,cu gandul ca ala va fi intr-o zi al meu.Cu timpul s-au schimbat si ei singuri au descoperit ca fiul lor era un betiv amarat.Cu timpul ma obisnuisem cu ideea ca nu mai este scapare si trebuie sa accept totul.Pt asta am lucrat cu ziua pe la vecini pt a avea mancare pt copii,am lucrat in padure la taiat copaci pt facut lemne pt iarna,in timp ce el era toata ziua la bar si comanda pe datorie.De multe ori m-am dus la parintii mei si le-am spus ce se intampla,aveau loc discutii intre el si parinti si dupa ce veneam acasa eram batuta si facuta curva.Dupa 9 ani dupa ce am vazut de toate s-a intamplat un miracol.Sora mea cea de-a doua m-a ajutat sa ies din infernul ala.Ea locuieste in Olanda,acum fiind si casa mea acolo.Am multumit lui D-zeu ca m-a tinut in viata sa o vad si pe asta.Dupa o vizita a parintilor mei in Olanda,fusesera asa de uimiti cum e traiul femeii in familie.Am zis cand eram inca maritata si insarcinata pt a patra oara,acesta fiind un avort in sfarsit din decizia mea,vreau numai pt 5 min sa vad si eu cum e in Olanda.Si visul s-a adeverit nu numai pt 5 min dar acum am 7 ani de cand nu am fost acasa.Parintii au ramas singuri acolo si eu nu pot sa ii vad din cauza ca dc ma duc impreuna cu copii imi trebuie semnatura de la fostul sot sa ii aduc inapoi in Olanda chiar dc judecatoria mi i-a incredintat mie.Copiii sunt sanatosi,bine crecuti,ca olandezi,unde dreptul femeii e egal cu cel al barbatului.Eu am casa mea,serviciul meu si fac tot ce imi sta in putinta sa le dau copiilor mei educatia pe care am primit-o si eu.Ma descurg foarte bine si fara sa fiu maritata sau sa fiu sclavul unui barbat.Am invatat multe in acesti 7 ani.Si dc intr-o zi o sa imi vad trecutul mergand pe strada,o sa stiu cum sa reactionez,sa merg cu capul sus si sa nu ma las calcata in picioare de nimeni.Asta numai din cauza ca nu am fost,nu sunt si nu voi fii o CURVA pt nimeni.

    Liked by 1 person

    • Vioara says:

      Cristina, imi pare rau pentru experienta dura care a trebuit s-o porti pe umeri atatia ani. Experienta mea, a ta, dar si a altor femei demonstreaza cat de chinuite sunt femeile noastre, dar in pofida tuturor greutatilor si stereotipurilor renasc ca si pasarea Phoenix. Imi rau ,deasemenea ,ca nu poti sa te intorci in tara ca sa iti vezi parintii, dar admir precautia de care dai dovada, caci nu putine sunt cazurile in care un barbat refuza din principiu unei mame sa construiasca un viitor mai bun pentru copii. Din principiu, “daca nu eu atunci nimeni altul”, un pur act de egoism. Iti doresc numai succes, iar copilasii sa iti creasca sanatosi si sa ai numai bucurii de la ei.

      Like

      • Cristina Diaconu says:

        Multumesc mult.Acelasi lucru iti doresc si tie.A fost pt prima oara cand spun povestea mea unei persoane pe care nu o cunosc,dar care a a avut aceeasi experienta in trecut.Pt mine si copii trecutul va ramane ingropat pt totdeauna si vom incerca sa nu ne uitam la el ca pe o experienta pe care trebuia invatata.Nu intotdeauna binele va fi bine si raul va fi rau.Mai avem multe de vazut si de invatat.Multumesc mult de gandul trimis

        Like

  8. Asociatia VIVAD says:

    Din pacate, mentalitatile medievale exista inca. Daca o femeie incearca sa iasa din acel infern este catalogata curva….si faptul ca EL e agresiv se datoreaza tot acestui fapt , in majoritatea cazurilor. Justificarea plauzibila pentru un astfel de om in fata societatii este infidelitatea conjugala. DAr, va intreb: o femeie batuta, terorizata,violata de cele mai multe ori, mai are curajul sa fie infidela? Unei victime ii trebuie curaj sa iasa din aceeea relatie…in primul rand e frica de agresor si in al doilea rand de societatea cu mentalitati stereotipale ….E un act eroic, nu numai curaj, din partea unei astfel de persoane care isi infrunta frica fata de agresor si adopta o atitudine demna in fata societatii…

    Liked by 1 person

    • Vioara says:

      Ai pus exact degetul pe rana. O femeie lupta nu numai cu un barbat agreziv, etichetele care i le atribuie societatea, dar si nepasare structurilor sociale, care ar trebui sa intervina in sprijinul unei femei, victima a abuzurilor. Cateva ONG, care lupta cum pot pentru drepturile femeii si copilului si atat. Structurile sociale menite sa sustina o femeie, o mama care este maltratata zi de zi intervin cand e prea tarziu: ori cand femeia a fost omorata, sau copiii batuti pana la statul de coma. Asta e societatea in care traim.

      Like

  9. Mami says:

    Uluitoare poveste, mi-a cutremurat fiecare celula. Nici nu vreau sa ma gandesc cum e sa traiesti asa ceva si apreciez si respect modul in care ai mers mai departe. Esti un exemplu pentru multi oameni

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s