Viaţă de câine

catelCa o femeie bună şi săritoare la nevoie am accepatat repejor chemarea vecinei mele să o conduc pâna la Moby Dick, un magazin de animale situat în centrul comercial Anagnina, la vreo 30 km de casă.  Pe mine orice posibilitate să petrec câteva clipe cu  acestă femei mă face să tresalt de extaz. Să stai în compania ei este ca şi cum ţi-ai lua pastila de ecstazy. Vorbeşte mult, dar nu într-atât ca să te obosească, râde mereu, iar uneori câte o gluma  îţi poate încleşta maxilarele în poziţia open. Ştie să asculte, să dea sfaturi, să-ţi ofere siguranţa atunci când  frica te stăpâneşte. Simbolul emancipării feminine, nu a lasat niciun prinţ pe cal alb să-i pună ştampila în cartea de identitate. Mulţi s-au perindat prin grădina ei, dar niciunul nu a reuşit să planteze trandafirul vieţii conjugale. Chiar dacă anii i-au desenat pe ici pe colo câte un rid, ochii ei nu şi-au pierdut licărul de fată rebelă şi zvăpăiată. O adolescentă deşteaptă şi zburdalnică în corpul unei pensionare.

 De vreo cîteva luni, de când a ieşit la pensie Madallena a înfiat o femelă chihuahua pe care o păzeşte ca ochii din cap.  Căţeluşa asta de o şchioapă lungime a cucerit-o pe neonata pensioanară precum Romeo pe Julieta. Şi-a concentrat toată atenţie de mama grijulie asupra unui puricel de fiinţă, olecuţă mai mare decât hamsterului fiică-mii.

Ajungem la Moby Dick, un magazinoi, unde nu de puţine ori am căscat gura cu fiică-mea la animale exotice şi stranii ce-şi aşteptau cuminţele vre-un stăpân cu buzunarul burduşit de verzişori ca să le cumpere. Peşti, şerpi, reptile, broaste ţestoase, pasărele, câini, pisici, iepuri, rechini, o adevărată grădină zoologică.

-Zilele astea am văzut-o pe Principessa, un pic mai abătută, nuştiu parcă e obosită, aeriană, nu mai e aşa jucăuşă şi îţi închipui, nu am auzit-o de loc să hamăie.

-S-o fi îndrăgostit, încerc eu s-o liniştesc pe stăpâna îngrijorată.

-Nu cred, da îmi pare că are nevoie de un MASAJ ANTISTRES. (V-aţi închipuit vreodată cum arată un câine stresat?)

Aşa că primul nostru popas îl facem la Spa-ul pentru animale. Ne întâmpină o angajată foarte plăcută şi gentilă, iar Principessa trece din mâinele iubitoarei stăpâne în cele ale domniţei în halat alb. Ne aşezăm cuminţele, în fotoliile rezervate clienţilor umani, cu vedere spre masa unde se desfăşoară toată terapia-antistres-canină.

Un pic de ulei dintr-o sticlă galbenă pe frunte şi mustăţi, cîteva picături de un alt ulei albastru pe spate şi filmul începe.  Nu mai povestesc cu câtă dibacie a masat ghemuleţul de blană, ca să nu fac poftă cuiva de un masaj, cert este că pe cât s-o relaxat câinele, pe atît şi stăpâna. Parea că mâinele iscusite ale maseozei, sfiora frumos nu doar blaniţa căţelei, dar şi pielea sărutată de ani a Madallenei. Straniu efect. Numai eu nu m-am relaxat deloc. În cele patruzeci de minute am inviadiat acel moţ de blană, care unsă de ulei arăta cam ca guzganii, care îi prindea frait-meu prin coştireaţa găinilor.

După asta Principessa a fost tunsă, uscată dată cu parfum. Pînă şi gheruţele au fost pilite şi lustruite. Toată terapia antistres a costat-o pe Madellena 68 de euro. Dar ce nu faci pentru patrupedul tău iubit?

Offfff, eu nici nu îmi mai amintesc când am trecut ultima dată  pe la salonul de frumuseţe.

Principessa mirosea a vanilie. Un câine cu miros de vanilie.

Apoi am dat startul cumpărăturilor. Cu o listă de vreo două foi A4, începem a colinda printre rafturile ticsite cu tot felul de chiţibuşuri pentru animale. O lesă bătută cu pietricele, mâncare, conserve de vreo zece feluri, cârnaţi, vitamine, minerale, alte cutiuţe care habar nu am ce conţin, o păturică, nişte jucarii.

-Da ce, Principessa fuge pe tapis roulant? Fac eu cu multă uimire când am văzut cum se umple căruţul nostru cu tot felul de integratori alimenari pentru câini.

-Da ce ai în dimineaţa asta Vio? Te comporţi de parcă eşti căzută de pe lună. Integratorii ajută la menţinerea sănatăţii şi îi dă energie prinţesei mele.

Off, am aşa o presimţire că peste vreo câteva luni o să stăm cu „prinţesa” în rând nu numai la maseoză ci şi la un personal trainer.

Ca orice câine modern un  cărucior pentru plimbărică este indispensabil. Încă 175 de euro am plătit şi pe el. Masaj, cărucior, mîncare jucării şi multe altele au costat-o pe vecina mea nici mai mult nici mai puţin de 350 de euro.

-Amore, să nu îţi treacă prin cap vreodată s-o înghii pe Madallena să viziteze plaiurile moldave, m-a sfătuit soţul cu ultimele puteri prima de a-şi pune pleoapele la odihna de noapte, după ce l-am ţinut treaz cu detalii amănunţite despre aventura mea şi a câinelui cu miros de vanilie.

…..

Azi în timp ce aşteptam să deschidă porţile şcolii am auzit o mămică, care i se jeluia unei alteia cît de  îngrijorată este pentru cezariana de mâine a căţelei sale. Mai ales că e deja la a treia intervenţie…

Ehhh, ce viaţă de câine!!!

Advertisements

About Vioara

Tînără, frumoasă şi căsătorită
This entry was posted in despre vecinii mei and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s